behind blue eyes

Particip la un concurs de melodii. M-am inscris cu Limp Bizkit – Behind Blue Eyes, si v-as fi recunoscator daca, pentru o clipa (cat votati), v-ar placea melodia aia dintre toate cele din lista.

Advertisements

eram mici…

Cat am fost copilul ce alerga mereu pe strada n-am stiut ca jocul preferat se numeste “v-ati ascunselea”. De la “v-ati ascuns(?)” plus sufixul “elea”, ca sa capete nume de joc. Eu ziceam “fatzea ‘scunselea”. Toti ziceam asa, de la “fatza”.

Mereu cand ieseam afara, propuneam “Hai o fatzea!”. Vremea aia a fost atat de demult incat numele mi se pare ceva banal acum, dar atat de devreme incat sa-mi amintesc bucuria de pe fetzele tovarasilor de joaca. Eram atat de mici incat explodam de fericire cand ne ascundeam, cand eram gasiti si alergam spre oriunde trebuia, cand numaram “zece, doua zeci, trei zeci … suta!”, cand gaseam pe cineva sau cand strigam “ultimul scapa turma!”.

Eram mici, iar chestiile astea insemnau ceva maret, nu conta cu cine ne jucam, nu conta ca ne luam la hartza cu toti vecinii din cauza galagiei provocate, nu conta ca nu trecea o zi fara sa ne certam. Eram atat de mici, incat nu ne preocupa altceva. Eram atat de mici incat nu descoperisem bucuria de a tine un mouse un mana. Mai ales in vacanta, tot ce conta era sa ne trezim cat mai devreme si, sarind peste desenele de dimineata, ieseam afara si asteptam sa se stranga toata gasca sa “punem de o fatzea”. Si bateam strazile continuu, ne murdaream hainele, aveam fetzele prafuite, dar asta observam cand ajungeam acasa si incepeam sa ne pregatim pentru urmatoarea zi de joaca.

Sunt niste chestii pe care cred ca toti oamenii le au in amintiri, de care putini isi amintesc, de care si mai putini vorbesc, de care unii rad, adica acei copii care fac conferinte pe messenger, pe care ii preocupa bluetoothul de la telefon si cei care se urca in masina parintilor, ascultand manele.

Articol scris pentru concursul cu jocuri.

wake me up when september ends

Cand m-a trezit ploaia azi de dimineatza pentru 10 minute am realizat ca, in sfarsit, a venit toamna. I love it.

normal ca e

Ma uitam pe blog si m-am blocat pentru un moment, am vazut textul verde sters si backgroundul galben de parca imi rasuna melodia “Yellow Lemon Tree”. Cum am sesizat “greselile” (ca de fiecare data), le-am corectat si acum tema e perfecta… nu? Adica…

Posted in Blog. 1 Comment »

intrebare

Cine cacat nu s-a saturat de toti copiii care sunt dedicati lui Michael Jackson, de toti manelistii care asculta “florin salam si maical jecsan”, de toate babele care spun “saracul, a murit”, de toti retarzii care fac campanii??

Cine era fan Michael Jackson inainte sa moara? Pai, nu prea multi. Il auzeai cam rar, cand il aducea cineva in discutie, fiind vorba de operatiile estetice esuate sau un nas care atarna. Acuma, vezi multe siteuri, hi5uri dedicate lui, familiei lui, vietii/mortii lui, tuturor lucrurilor ce au legatura cu el, il vezi la avatare, statusuri, peste tot.

Mi se pare imatur si penibil in acelasi timp. Imi cer scuze daca jignesc, dar mi se rupe daca se supara vreun mega-super-fan de-al lui.

Am discutat acum 2 zile cu o persoana despre chestia asta si m-am gandit sa scriu si pe blog.

tired and “boring”, vorba innei

Am fost azi la sala de sport sa jucam 2 ore de handbal. Puteam sa zic o combinatie intre handbal, basket, injuraturi si caterinca, dar zic doar handbal. 2 ore mult asteptate, cred ca de vreo luna ne chinuim sa ne strangem si sa alergam putin.

Au fost extenuante, avand in vedere faptu ca n-am mai jucat de 3 luni handbal ca lumea. Dar a fost misto. Mai multe detalii pe blog la Lory. Vorba Dianei, in sfarsit o zi de vacanta. Ca putinele din vara asta. S-a terminat si noi acum vrem sa facem cat mai multe.

S-a dus timpu prea repede… era programata o vara foarte tare, dar am asteptat si am tot asteptat sa apara ceva interesant pana s-a irosit. De-aia e bine sa traiesti mereu clipa.

PS: Nu ma laudati pentru pozitia in zelist, stiu ca merit. 😀

sunt anti…

O sa explic putin in postu asta ce nu-mi place mie la oameni. Am ideea de cateva zile, dar acum am dispozitia necesara sa o scriu. Scriu pe scurt, defapt sunt mult mai multe, dar unele sunt prea neimportante iar altele foarte generale. Deci, sunt anti:

– Imaturitate. Cine-ar suporta pe cineva foarte stresant, vorbind despre jocurile lui cu masinute? Ar fi o fata din Lehliu care are blog si pe care as putea s-o dau exemplu, dar n-are rost sa linkez.

– Glume proaste. S-a mai intamplat in cercul meu de prieteni ca cineva sa ii arda obrazul cu tigara cuiva, punandu-i-o langa si strigand, sau au mai aparut pe parcurs unele persoane cu glume gen “Cine ma spala la cur?”. E penibil.

– Persoane ce se baga in seama prea mult. De la aia care te intreaba unde te duci si te urmeaza toata ziua pana la aia care inventeaza chestii despre tine.

– Babe. Ce poate fi mai urat decat o adunare de babe fara dinti, facand pe radioul? Babele spun orice deci nu poti avea incredere in ele si te urmaresc, a doua zi urmand sa fi subiect de barfa la coltul strazii.

– Jocuri de noroc. Pe bani. Si mie imi place pokerul, dar doar pentru distractie, o sa vorbesc de asta in alt post.

– Happy End. N-o sa inteleg niciodata ce rost are o carte, un film, ceva cu happy end.

– Baba care se plimba cu bicicleta. Banuiesc ca e ceva general, cred ca oricine are asa ceva in oras/sat. Daca indraznesc sa salut, imi raspunde cu “Buna, mami!”. Pai stai ma asa, cand o sa renunti la bicicleta (sau macar s-o vopsesti) si cand o sa-ti pui toti dintii sa-mi zici mie “mami”. Si oricum, ma mai gandesc.

– Manele si tot felu de persoane shuK kRe o ardh ayur3ah. Cum adica de ce?

– Cei care scriu naspa dpdv gramatical si au blog si in plus, se si lauda.

– Ar fi mai multe, da ma opresc. 1 pentru ca n-are rost sa evidentiez ca fac parte din majoritate si 2 pentru ca nu vreau sa jignesc.