you can’t read my poker face

Pokerul este un joc de carti, in care trebuie sa aranjezi cartile astfel incat sa rezulte anumite combinatii. Majoritatea stiti despre ce e vorba, deci nu stiu de ce am scris chestia de dinainte.

E tentant si te cuprinde imediat, ca majoritatea jocurilor de noroc. E ideal sa joci intre prieteni, e foarte tare. Partea proasta e ca majoritatea il joaca pe bani si asa devin unii maniaci. Problema lor pana la urma. Si mie imi place pokerul dar ma abtin sa joc pe bani… si uite-asa am gasit o modalitate de a juca cu prietenii, cand vreau, fara bani. La sectiunea GAMES pe hi5, pokerul hold’em e unul dintre cele mai populare jocuri.

Iti trebuie doar cont de hi5 si browser, primesti la inceput 2000$ pe care ii inmultesti… mai poti castiga bani prin friend requesturi, ii poti lua cu bani adevarati sau mai gasesti 2 chestii, ruleta si inca un aparat (ala de dai de o maneta si tre sa se combine 3 imagini) pe care le poti juca atunci cand crezi ca te-a izbit norocul.

Ma rog, pentru cei care “vor sa dam o mana”, va astept pe hi5, la poker palace.

Posted in Fun, Games, Links. 1 Comment »

eram mici…

Cat am fost copilul ce alerga mereu pe strada n-am stiut ca jocul preferat se numeste “v-ati ascunselea”. De la “v-ati ascuns(?)” plus sufixul “elea”, ca sa capete nume de joc. Eu ziceam “fatzea ‘scunselea”. Toti ziceam asa, de la “fatza”.

Mereu cand ieseam afara, propuneam “Hai o fatzea!”. Vremea aia a fost atat de demult incat numele mi se pare ceva banal acum, dar atat de devreme incat sa-mi amintesc bucuria de pe fetzele tovarasilor de joaca. Eram atat de mici incat explodam de fericire cand ne ascundeam, cand eram gasiti si alergam spre oriunde trebuia, cand numaram “zece, doua zeci, trei zeci … suta!”, cand gaseam pe cineva sau cand strigam “ultimul scapa turma!”.

Eram mici, iar chestiile astea insemnau ceva maret, nu conta cu cine ne jucam, nu conta ca ne luam la hartza cu toti vecinii din cauza galagiei provocate, nu conta ca nu trecea o zi fara sa ne certam. Eram atat de mici, incat nu ne preocupa altceva. Eram atat de mici incat nu descoperisem bucuria de a tine un mouse un mana. Mai ales in vacanta, tot ce conta era sa ne trezim cat mai devreme si, sarind peste desenele de dimineata, ieseam afara si asteptam sa se stranga toata gasca sa “punem de o fatzea”. Si bateam strazile continuu, ne murdaream hainele, aveam fetzele prafuite, dar asta observam cand ajungeam acasa si incepeam sa ne pregatim pentru urmatoarea zi de joaca.

Sunt niste chestii pe care cred ca toti oamenii le au in amintiri, de care putini isi amintesc, de care si mai putini vorbesc, de care unii rad, adica acei copii care fac conferinte pe messenger, pe care ii preocupa bluetoothul de la telefon si cei care se urca in masina parintilor, ascultand manele.

Articol scris pentru concursul cu jocuri.

the new world

Asa se numeste lumea virtuala eRepublik. Am dat de siteul asta pe un blog pe al carui creator nu-l cunosc. Am citit descrierea si mi-a placut. Am hotarat sa ma inregistrez si imi place chestia asta. Deocamdata.

eRepublik e un joc de strategie online “cu orientare economica, politica si sociala”. Siteul reprezinta defapt o “lume noua”, in care poti sa intri, inregistrandu-te. Daca te inregistrezi, devii cetatean roman. Sau depinde de ce tara alegi. “Orice jucator poate ajunge cel mai mare politician, cel mai bogat cetatean sau cel mai bun proprietar de firma dintr-o anumita tara.” Momentan, Romania se bate cu SUA pentru locul 3, sub Indonezia si Ungaria.

Daca esti utilizator poti sa incepi o cariera politica, sa iti creezi o companie sau sa lucrezi pentru una, sa iti deschizi propriul ziar si asa mai departe. Ceea ce m-a surprins a fost faptu ca ideea siteului a fost a unui roman, pe care l-a ajutat un portughez in crearea lui.

N-o sa aveti probleme pentru ca o sa va intampine un fel de ghid imediat dupa ce va inregistrati. Daca ati jucat Travian sau alt joc de genul, o sa va placa. Asta e mult mai misto.

JOIN NOW!

we’ve seen it all

Cica tre sa scriu 10 chestii despre mine, dintre care 5 sa fie false si tre sa ghiciti care, cum. Sa trecem la subiect.

1. Imi place toamna.
2. 16 = numarul ce are legatura cu aproape tot legat de mine.
3. Culorile mele preferate sunt verde > mov > rosu.
4. Vreau sa invat sa vorbesc franceza cursiv.
5. De cele mai multe ori, compar niste chestii minore cu personaje, intamplari reale.
6. Imi place sa stau de vorba cu cineva prost, pentru ca pot afla multe.
7. Ma uit la tv in timpul liber.
8. Melodia mea preferata e Linkin Park – Shadow of the Day.
9. In prezent, incerc sa apropii ceva care teoretic e apropiat, dar cineva care a fost aproape de mine il face sa nu fie aproape.
10. Bautura mea preferata e Redd’s.

Sa va vad. πŸ˜€

Nu inteleg…

…nu inteleg ceva si ma enerveaza chestia asta… Sa zicem ca tu ajuti pe cineva o data pentru ca te-a rugat. O sa ajungi sa ajuti si a doua oara, pentru ca stii ca daca prima oara nu a fost in stare sa ‘make it through’, a doua oara n-o sa fie altfel. Asa si-a 3a si-a n-a oara. Te-ai obisnuit cu asta si n-ai probleme, doar sunteti prieteni, nu?

Va veni sigur o vreme cand vei avea nevoie de ajutor. Si cine sa ti-l dea? Persoana pe care ai ajutat-o si tu, bine-nteles. Cum sa te refuze, defapt ar fi chiar culmea si nici nu te intrebi. Dar faza e ca nu vrea… adica ce, e o obligatie asta doar pentru ca ai ajutat-o si tu o data in trecut? Ne-am inteles noi cumva sa fim alaturi unul de celalalt? Nu… nu prea cred.

Everyone needs help. La un moment dat si de cele mai multe ori il primeste. Dar ce se intampla atunci cand primesti ajutor fara sa ceri, desi ai nevoie? Cand nu ti se spune “Vezi? Te-am ajutat!! Haha, ce tare!!1 Sa tii minte, da? xD” de fiecare data? Ajungi sa crezi ca esti pe cont propriu, ca esti indeajuns de brav sa reusesti singur, fara niciun ajutor, SAU ca ajutorul iti trebuie dat fara nicio intrebare, cerere, rugaminte.

Si din clipa in care nu dai, lucrurile incep sa nu mai mearga asa de bine ca inainte. Nu stii motivul, chiar crezi ca e ciudat si ce faci? Pai te duci la altcineva nu? Si procedezi in acelasi mod, pana ajungi si cu persoana asta la acelasi punct. E a doua oara cand se intampla asta, dar chiar nu iti dai seama. Ce poate fi?

Hm… nu stii. Te duci la altu, normal, care si cu asta si cu toate persoanele din jurul tau se intampla la fel. Dar de ce? Nu stii, totul parea ca merge perfect, n-ai facut nimic rau, de ce ti se face asta?

“Offf… incredibil cat de rai pot fi unii…”

Azi am vazut The Invisible. Aveam de gand sa-l vad de muult, filmul e aparut in 2007, dar nush ce s-a-ntamplat. Mi-am adus aminte azi de el, l-am gasim in folderul vechi cu Downloads.

E bestial. E filmul meu preferat, alaturi de Butterfly Effect 1. In afara de HP si LotR. Cum mi-a zis azi o prietena, “hotaraste-te!”. HP si LotR sunt filme SF, inspirate din carti, etc. E cu totul alta treaba. πŸ™‚

E de nota 10, e genul meu de film preferat. Vi-l recomand… defapt, de ce, banuiesc ca toti l-ati vazut. Oricum merita! πŸ˜€

Btw: sunt la level 113 la jocu asta. πŸ™‚

my breath fogged up the glass so i drew a new face and laughed

Trec printr-o perioada foarte happy a vietii mele. πŸ˜€ De ce? Pai n-am motiv sau fie altfel. Mi-am dat seama de asta ascultand o melodie ieri la tv, Jason Mraz – I`m Yours. O pun mai jos. Mi-a dat un chef de viata incredibil si mi-am dat seama ca n-am motive sa fiu trist. Cum zice un prieten aproape mai mereu. “Don`t worry, be happy!” Gata, pun si link de download! :)) Merita! πŸ˜€Β  πŸ™‚

In al doilea rand, aseara am gasit un joc neverending. Adica, se termina, la nivelul 182. Eu am ajuns pe la 41. E foarte misto daca te plictisesti si ai o senzatie anume cand gasesti solutia fiecarui nivel. Se poate juca aici. Puteti da reply daca va incurcati sau sa spuneti nivelul la care ati ajuns. πŸ˜€ Daca il terminati sunteti tari.

“so i won’t hesitate no more
no more it cannot wait i’m sure
theres no need to complicate
our time is short
this is our fate, i’m yours

Download song.

edit: sunt la level 78 99 101 πŸ˜€