In sfarsit un post nou. Am lasat blogul asta in ultimul timp, ca n-am timp sa mai scriu. 
Nu, nu din cauza scolii, pentru ca oricum nu se mai fac ore prin liceu de vreo 2 saptamani… dar pur si simplu nu gasesc timp. 
? O sa incep sa postez mai des peste o saptamana. Vine vacanta, chiar daca 25% sa zicem nu vreau.
Despre Eurovision n-am mai zis nimic, le dadeam mari sanse Greciei si Rusiei… defapt, conteaza? Pot sa spun ca imi pare bine de Romania. Asa ne trebuie. 
Oricum am auzit ca au primit premiul pentru cea mai buna melodie… whatever.
Postul asta o sa il dedic Pokemonilor. Pokemonii sunt cei mai des intalniti oameni de pe strada, care tind sa fie la moda, care se modeleaza dupa cum bate vantul, dar care au intotdeauna ceva care sa ii dea de gol.
Chiar ieri radeam cu Andrei de unu` din ei… avea pantaloni mulati, Nike in picioare, tricou funky, lant emo si creasta facuta cu gel gen Mircea Solcanu.
Eu nu-i inteleg pe copiii astia… vor sa iasa in evidenta? Pai ies, dar mai bine stau la locul lor… vor sa fie inconjurati de cat mai multe pitzipoance? ( I support pitzipoanca.org ) Sau pur si simplu li se pare lor cool, li se pare la moda sa porti batic la gat fiind in trening, sa fi in tenesi si sa ai fular, sau mai stiu io ce, Armani, sa te faci cu negru la ochi si sa ai lantz din aur scos pe-afara, sa ai poze cu stelootse editate in Photoscape pe hi5, cu text emo, care sa fie muov, sa asculte manele, dupaia sa fie punkrockeri, emo, apoi sa asculte house si in final minimal… care defapt e tot house dar e mai cool numele.
Unii zic ca trec asa de la una la alta pentru ca au un stil propriu si se plictisesc cateodata de el… Acum, cu emo asta, ies in evidenta prostii. Uitati ce zice o tipa emo:
“90 % EMO… :X… oriqm eu sunt emo! :X:X… shi sa shtitzi k noi emo nu suntem “sinucigashi” sau asha qm spun ceilaltzi… q c va deranjaza p voi dak s-ar sinucide un emo?… ar face rau cuiva?… multzi nu intzeleg nimic.. Sunt mandra k sunt EMO! shi nu ma voi schimba pentru nimeni si nimic!…”
Cum ma… se vede clar ca e manelara din aia de la mama ei… Si sunt multe/multi ca ea.
Am uitat de cei care fac poze ‘tru’ in baie, cu par indreptat, cu lant de doua degete si in oglinda… sau care isi pun fundaluri emo, luate de pe google, ca sa ii catalogheze lumea drept oameni care sufera…
Hai ca prea dau in emo… cu toate ca n-am nimic cu ei, decat cu minimanelistii care adopta stilul asta peste noapte… sau cu cei carora li se intampla ceva rau si gata sunt emo… vorba profei mele de chimie, poti sa fi azi la pamant, gandeste-te ca maine poate vei fi the top of the world.
Mie imi ramane doar sa vad cat mai multi Pokemoni pe strada, pe hi5, etc, nu cred ca ii poate schimba ceva… scopurile lor raman necunoscute deocamdata.
si la muzica am plecat. Faza e ca i-am zis dirigai ca mergemsa luam pamant pentru flori, dar nu s-a dus nimeni. Nush ce or sa faca pana maine… poate vad ca suna telefonu – sa mergem la padure…:))
)
