Deviantart este siteul pe care intru zilnic. Ba ca am nevoie de ceva, ba ca ma plictisesc. Oricum, e senzational. Eu de aici iau tot ce am nevoie de ceea ce tine de grafica. Ajutoare pentru Photoshop, cum ar fi brushuri, texturi, teme pentru telefon, winamp, cumputer, rendere, tot felul de psduri, aleg scheme de culori, imagini pentru avatare si alte chestii. N-am cuvinte. E unul dintre siteurile cel mai des vizitate de mine. Despre asta in alt post. Umblam azi pe el si ma duc sa vad si io care-s cele mai populare creatii. Pe primele 15 le prezint aici. Most popular deviantart creations of all time:
1. Vanity. E super, e facuta toata numai de ea/el, nu? Eu sincer n-as putea face asa ceva. E super tare, ce mai! Mai ales ca imi place si movul.
2. Death Note. Da, frate, toata lumea se uita la Death Note. E tare freza tipului de langa vitrina.
3. Futurama. Pot spune la fel despre Futurama. Merge folosit ca wallpaper. De fanii care au rezolutie mai mica decat mine.
4. Starfish. Cool shot! i don`t like starfishes, though.
5. Death Note 2. Multi fani, cum ziceam. De data asta e un comic.
6. Prisoner in my own. Nu gasesc ceva care sa nu-mi placa. E emo, oricum. :))
7. Forgotten Fairytales. Emo fairytales as zice. :)) 2 dintre subiectele preferate ale multora. Nici nu ma mir ca e asa populara creatia asta.
15. Naruto. Iar Naruto frate? Peste tot vezi asa ceva.
So, astea sunt cele mai iubite 15 creatii de pe cel mai popular site de design web. Mie nu-mi prea plac, dar deh.. majoritatea. Sunt pe deviant chestii de mii de ori mai reusite si mai ‘touching’ si mai misto…
Nu am urmarit Megastar 2. Adica, ma uitam cand vedeam la tv, sau citeam articole de prin diferite chestii, dar nu imi faceam timp dinainte sa astept emisiunea. Stiu ca sambata e marea finala. Ce sa zic, pentru mine nu a fost cine stie ce, nu au fost cine stie ce voci, nu se compara cu cei din prima editie. Am cautat pe youtube un rezumat la ceea ce s-a intamplat sambata trecuta si am aflat ca au ramas in finala Andrei si Florin. Am vazut duetul si sper sa castige Andrei in finala.
Avand winampul pe shuffle, am remarcat o melodie pe care o am de muult timp dar niciodata n-am ascultat-o in intregime. The Offspring - Can`t Repeat. Tare melodia.
O sa fac o pagina pe blog dedicata skinurilor mele. Aveam de mult intentia si mi-am amintit zilele astea… trebuie sa caut prin arhiva si sa selectez din ele… Majoritatea le gasiti si pe RSZ.
Mi-am facut niste updateuri la blog, care fac pagina sa arate mai incarcata… Mi se parea un pic cam goala cea ‘veche’.
Am terminat alt skin, ‘wandering the heaven‘. Codurile le gasiti aici. Hope you`ll enjoy it! Contine doua dintre culorile mele preferate. (a treia e rosu)
Sper ca va plac, defapt ca nu va deranjeaza, micile schimbari.
Stintific, adolescenta este perioada din viata care urmeaza pubertatii si precede starea de adult. In timpul ei au loc cele mai mari schimbari in organism. In general ea este cuprinsa intre 14 si 18 ani, avand aspecte diferite la diferiute persoane. Se caracterizeaza prin dezvoltarea fizica si neuropsihica pronuntata, datorita faptului ca sistemul neurovegetativ si cel endocrin ajung in faza lor finala de dezvoltare.
Adolescenta, pentru cei ce n-au ajuns la ea, e ceva indepartat, dar care te atrage cu o forta irezistibila, pentru ca este este viitorul, speranta, iar pentru cei care au trecut de ea, adolescenta e acea perioada fantastica din viata unui om, in care totul e posibil, in care stelele iti stau in palma, iar lumea asteapta sa fie cucerita de catre tine, adolescentul cu sufletul deschis si mintea limpede.
Fiecare dintre noi a simtit acel fior de teama, cand si-a dat seama ca in trupul lui, aproape de copil, au aparut schimbari. Pentru mine ca baiat, umbra fina de sub nas, vocea care scapa de sub control si ma facea sa vorbesc cand ca o soprana, cand ca un bas, micile cosuri de pe nas, de pe obraji, care apareau cand mi-era lumea mai draga, pantalonii care fara sa-mi dau seama se scurtau. Toate au fost semne ca s-a incheiat prima periada din viata mea: copilaria. Si ma intreb: „Imi pare bine sau rau?”, „Regret sau ma bucur?”.
Regret lipsa de griji a copilariei, dar ma bucur ca voi deveni cineva, ca voi avea un cuvant de spus, ca voi avea responsabilitati.
Regret nevinovatia si siguranta copilariei, dar stiu ca viata nu este roz, ca oamenii sunt si buni si rai si ca pentru nimeni nu exista loc in care sa poata trai ferit de tot raul din lume.
Regret simplitatea si sinceritatea relatiilor de prietenie dintre copii, dar ma bucur de profunzimea noilor relatii care se vor crea.
Regret inconstienta copilariei, dar ma bucur ca-n aceasta perioada ma voi descoperi pe mine, cel din adancuri, ca voi incerca sa ma cunosc cat mai bine, sa aflu ce-mi place la mine si ce nu, si sa lupt pentru a deveni cineva cu care sa ma simt bine si de care sa fiu multumit.
Regret lumea fantastica a povestilor, si inca nu stiu daca sa renunt definitiv la ea sau s-o pastrez bine ascunsa intr-un coltisor, si atunci cand voi fi dezamagit de lumea reala, sa ma pot refugia in ea, pentru ca sunt la mine acasa. Ca orice lume fantastica, resursele ei sunt inepuizabile, asa ca sper sa imi ajunga toata viata.
Daca e sa revenim la definitia stiintifica si anume la faptul ca in aceasta perioada sistemul endocrin ajunge in faza finala de dezvoltare, atunci putem sa traducem: roseata si caldura in obraji, bubuiturile ca de toba ale inimii care sta sa sparga pieptul, furnicaturile din maini, toate au un singur nume: Iubirea.
• Oare este intamplator ca adolescenta corespunde perioadei de liceu?
• Oare este intamplator ca cele mai frumoase amintiri sunt din aceasta perioada?
• Oare este intamplator ca cele mai trainice prietenii se leaga acum?
Nu poate fi decat un raspuns: nimic nu e intamplator.
Compunere facuta de un coleg. Foarte tare. (pentru cunoscatori - Alexe Mihai)
Dupa o luunga pauza de skinuri care presimt eu ca se va prelungi, mi-am chinuit degetelele si ochisorii sa fac un skin All Star. Nu o sa-l postez si pe Rsz, numai aici va fi pus. Graficele adica butoanele (si ce mai vedeti voi pe acolo standard) nu le-am mai facut din cauza comoditatii.
E simplu, l-am facut sa spunem in graba, asa ca nu vreau critici. Daca vreti codurile, lasati comment. Hope you`ll love it.
“Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu “cand nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume “defavorabila”, de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi “sinceri”. Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin “libertate” inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: “Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”. Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera…”
Mai ales ca imi place si movul.
