friends will be friends

Asta-i ultimul post din acest an. Scris in penultima zi a acestui an. Maine o sa pregatim petrecerea de maine seara asa ca n-o sa am timp sa dau pe aici.

Pe mine toate sfarsiturile ma impresioneaza, ma melancolizeaza si imi raman intiparite. Ele reprezinta bararea unor chestii, intreruperea unor intamplari neterminate si asa mai departe. De exemplu, sfarsitul acesui an incheie rezumatul a tot ce s-a intamplat in el, pune punct frazei ce s-a scris dealungul anului, blocheaza tot ce si-a pus amprenta pana acum.

Ce a insemnat pentru mine anul 2008? Pai multe… foarte multe.

In primul rand caterinca de la scoala dintr-a 9a si-a 10a, excursiile pline, noptile de vara pierdute aiurea, toata vara petrecuta cu prietenii in locuri ferite, pe toate strazile, melodiile pornite de mii si mii de ori (asta ne-a cam terminat bateriile telefoanelor dar nu conteaza), oamenii treziti de rasul nostru, focurile pe care le faceam toamna, certurile fara sfarsit dintre noi, discutiile interminabile pe tema “Mario” la scoala, zilele petrecute prin baruri acum, mai spre sfarsit, filmele vazute in grup si toate chestiile ce ne-au venit in cap.

A fost extrem. Din toate punctele de vedere… poate asa sunt toate, adica fiecare lucru ce urmeaza e mai interesant, viitoarele sentimente sunt mai intense.
Anul asta a fost anul celor mai frumoase lucruri si in acelasi timp celor mai urate. E frumos sa stii si sa simti ca ai prieteni, e urat sa ii vezi plecand, e frumos sa primesti multe, dar e urat sa vezi ca nu mai ai si asta nu din cauza ta.

Anul asta mi-am cam neglijat familia… mi-am batut joc de unele chestii (am ceva cu “chestii”)… si asa mai departe, sunt niste chestii pe care nu le trec, pentru ca niciodata nu stiu cine imi acceseaza blogul.

Sfarsitul e bun; daca tragem linie si adunam parte cu parte o sa ne dea pozitiv. Or sa fie lucrurile noi pe care le-am invatat. Experienta. Puterea. Si cele de care ne ajutam sa mergem inainte.